Am gasit o noua obsesie…pentru ca I don’t wanna be anything other than me
BRANDS I love
Adriana-cea greu de multumit:) primit tag de la Razvan care sună aşa: „branduri care si-au facut loc in mintea noastra, care si-au facut loc spre buzunarul nostru, pe care le folosim, de care ne-am atasat de-a lungul timpului…”. Eu primit tag de la Adriana.
Si-au facut loc in sufletul meu:
1.DELL (my laptop)
2. COCA-COLA(JUST LOVING IT)
3. KENT (all day & all night)
4. Yahoo! (pana si in somn)
5. Nivea (for my body)
6. Body Shop (ca sa milos a pielsicuta)
7. KENZO (FOR THE OTHERS)
8. GARNIER (ca sa fiu catifelata)
9. Seventeen (for my other face)
10.JOHNSON’S (24hour moisture for the child inside)
……….To be continuued!!
Sunt vulcanica, domne!
Cine ma vede pentru prima data, poate avea doua pareri: sunt interesanta
sunt rautacioasa
Buuuun….sunt interesanta, sa nu ne abatem de la lipsa de modestie de care dau dovada. Sunt si rautacioasa, dar mai degraba as spune ca sunt expresiva (si aici rad din plin). Fac anumite gesturi si spun anumite lucruri… daaaaaaaar sa stiti ca intodeauna fac asta involuntar. Pur si simplu, imi sta in fire. Nu am nici o intentie ascunsa, doar ca asa imi vine cateodata sa dau cu cutitu-n piatra si din piatra sa iasa foc (la la la). Sunt vulcanica, domne! Pe asta ati nimerit-o. Sunt cand dulce, pufoasa, mumoasa, cand rece, indiferenta, taioasa. Dar mie imi place pentru ca…sunt eu si mi-s multe. Sunt atat de multe incat nu mai puteti sa infulecati.
Pufi si Bobo au gustat momentele mele de “erupere”…puteau sa fie si mai multe.
Sunt mereu atenta la cele mai mici detalii. De exemplu stiu cand sunt acasa colegele mele de apartament dupa incaltaminte, dupa cum sunt puse cheile…si multe altele.
Sa revenim totusi la Pufi si la Bobo…pe ei i-am batut foarte mult la cap cu ocazia olimpiadelor. De fiecare data cand trebuia sa ne intalnim, unul sau altul…mereu bobo sau pufi… aveau cate o problema si rezultatul era:”nu mai pot sa ajung. Srry tzutzy”.
Intr-o zi, eu cu adi, la o tigara, –normal, noi doua eram mereu prezente…mai ales ca intalnirile aveau loc la noi in apartament- ne gandim ca cei care urmau sa vina, aveau nevoie de o lectie. Drept urmare, ne-am ascuns in camera unei colege de apartament, le-am instruit pe fete sa spuna ca suntem plecate la un concert si ca ne intoarcem seara, iar ei sa discute despre ce mai trebuia facut si noi sa savuram rezultatele. Nice, huh!
Vine Pufi cu Irina…unde sunt toti…nu sunt…plecate la concert. Irina vedea rosu si negru in fata ochilor, iar lui pufi nu-i venea sa creada. Au stat asa…cam 15 min, timp in care aveau loc schimburi de mesaje intre ei si noi din camera alaturata, Irina suna incontinuu, eu eram cu capu in perna pentru ca nu puteam sa ma abtin. Cine ma cunoaste…rad mult…si tare Se aude Pufi: “hai sa-l sunam pe bobo, sa mergem acolo.” La naiba….iesim. Reactii….din fericire irina nu avea nici un cutit la indemana pentru ca ne-ar fi tocat marunt. Pufi: “stiam eu!” Cum sa nu, Pufi!
Buuun… urma sa vina BOBO, care fusese plecat din tara si de care ne era foarte dor …blab la bla. Si pentru ca ne era dor, trebuia sa il intampinam intr-o formula…modesta. Irina cu Pufi vin cu mine in camera…ramane adi, singura care putea sa para serioasa. Asteptam…vine bobo..asteptam…unde sunt?…nu sunt…hmmm…cand vin?…pe la 10…a, eu trebuie sa plec pe la 10…asteptam…mai asteptam…vine adi: hai, iesiti! Bobo nu se agita. Wrong, Bobo!!!!
Si morala…nu ne place sa ni se plateasca cu aceeasi moneda. Nu-i asa?
PS: Irina, tu nu trebuia sa participi la “procesul de mustrare”, dar era mai interesant:D. Srry, Iri…te-ai descurcat bine.
O idee se construieşte…
Mi-am amintit! De fapt, nu uitasem…doar că pe undeva prin încăpere, pe drum, undeva în timp, se pierduse un moment.
Am fost cu Irina-cea raţională în Frame, cu puţin timp înainte de Olimpiadele
Comunicarii . Frame, este unul dintre acele locuri care iţi rămân întipărite în
memorie, în suflet, un loc care, într-o zi oarecare, te cheamă obsesiv să-i calci
pragul. Nu-mi dau seama dacă ”obsesia” se datorează interiorului cu pereţii
roşietici, afişelor şi luminii slabe, cocktailurilor cu nume ciudate din meniu sau
poate că meritul se datorează momentului in care am văzut o carte poştală a lor şi
s-a născut o idee… o idee ce avea sa fie construită în scurt timp.
“Expose yourself!” Am o maaaare obsesie- printre multe alte obsesii sau
scame, pitici…puteţi să le spuneţi cum doriţi- şi anume, aceea de a mă
lăsa fascinată de linii, pete, umbre, puncte luminoase, forme, culori…
toate întoarse, unite, răsfirate, atinse de nebunie care se regăsesc,
se descoperă, se dezvoltă în imaginaţia celui care le-a făcut vizibile.
Astfel, noi putem profita, să ne minunăm, să ne crucim, să asudam,
să explodăm, să ne vină idei şi spre final, marea dorinţă…să le putem arăta.
Aş fi lăsat această idee să cuprindă tot ce se putea curpinde: parcuri, holuri,
ceainării, şcoli, universităţi, poduri…şi multe altele care aşteptau să fie cuprinse.
Îmi place Frame pentru că îţi poţi găsi locul perfect în care să te “expui”
indiferent că vii cu o prietenă, trei, cu iubitul sau cu toata gaşca cea fudulă.
Şi am facut cunoştinţă cu toate acestea datorita Irinei- cea raţională.
Fufo, tu cunoşti locurile potrivite.
